Am reușit, încetul cu încetul, să ieșim din țară, ba chiar, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, putem merge liberi unde vrem și putem munci unde poftim. Teoretic, pentru că practic, criza economică și așa-numita luptă contra terorismului ne limitează economic și chiar fizic mișcările. Iar dacă mai pui la socoteală naționalismul crescut al tot mai multor guverne, combinat cu înclinația spre infracționalitate a unora dintre compatrioții noștri, observi că atât libertatea de mișcare, cât și cea de a munci, sunt serios limitate. Și că veni vorba despre muncă, nici în țara noastră nu mai putem găsi așa de ușor loc de muncă, chiar dacă însăși Constituția îți garantează dreptul la muncă. Aceeași lege fundamentală îți garantează și alte libertăți, pe care, în mod real, nu le mai ai. Nu mai ai nici libertatea de a merge pe orice stradă oricând vrei tu, din pricina câinilor vagabonzi, care sunt, în multe zone din România, mai periculoși decât infractorii obișnuiți. După cum libertatea de merge cu mașina este și ea limitată, economic, de incompetența guvernanților de ieri și de azi, care au permis existența unui cartel în domeniul petrolier. Nici libertate reală de a-ți alege propriul furnizor pentru diferite servicii, cum ar fi gazele naturale și energia electrică, nu o ai, pentru că și aici s-a format un monopol. Monopol care există, din păcate, în multe domenii de activitate, și care te pune pe tine, simplu beneficiar, în situația de a-ți pierde libertatea de alegere tot mai des. Cât despre libertatea de exprimare, aici e și mai grav. Poți să-l înjuri pe președintele țării, dar nu ai voie să spui vreun cuvânt rău despre evrei. Poți să-l înjuri pe primul ministru, dar dacă spui lucruri rele despre primarul tău sau despre vreun alt potentat local, poți avea probleme cu locul de muncă sau cu propria afacere. Ca să nu mai vorbim că nu poți spune nimic bun despre unul dintre cei mai cunoscuți argeșenidin istoria românilor, Ion Antonescu, pentru că este și aici o lege care te pedepsește dacă o faci. Și, din păcate, lista libertăților pe care nu le mai avem în mod real poate continua. Nu mă așteptam însă ca singurul spațiu cu adevărat liber, internetul, să ajungă să fie amenințat cu pierderea libertății. A fost nevoie de o inițiativă motivată economic, de dorința unor miliardari de a fi și mai bogați, dar care a dat apă la moară multora dintre guvernele care caută bani din piatră seacă pentru a-și repara economia distrusă din cauza propriei incompetențe și lăcomii. Așa s-a ajuns ca ACTA, actul prin care viitorul nostru de utilizatori de internet va intra într-o altă eră, una sensibil mai puțin liberă, în care statul sau, și mai rău, corporațiile dornice de și mai mult câștig, ne vor lua la puricat nu numai filmele și muzicile din calculator sau din telefon, ci și conversațiile și toate celelalte activități pe care le desfășurăm online. Va fi, oficial, sfârșitul ultimului mediu cu adevărat liber, și asta nu din cauza unei dictaturi, ci din cauza lăcomiei. Pentru noi, europenii, acest sfârșit paote veni în iunie, dacă aleșii noștri din Parlamentul European și ai celorlalte 26 de state vor decide la fel ca cele 22 de guverne europene (inclusiv cel român, firește), în favoarea ACTA. O decizie de pe urma căreia nu aștept, de altfel, nimic bun, pentru că mi-a trecut demult încrederea că ceva bun va veni vreodată de pe urma politicienilor, fie ei români sau europeni. Dar oamenii care protestează acum pentru alegeri anticipate și pentru un trai mai bun ar trebui să se gândească că lucrurile pe care le doresc ei vor fi și mai greu de obținut odată cu pierderea libertății internetului, acela care i-a adus în stradă înainte ca partidele să intervină...
